Bruxismul

De curand am aflat ca sufar de Bruxism. E o boala care se manifesta prin 'scrasnet de dinti'.
Eu una nu-mi aduc aminte sa fi scrasnit vreodata si nimeni din jur nu s-a plans de asa ceva, totusi dentistul ma contrazice conform unor dovezi indirecte, am amprenta dentara tocita.
Nu vreau sa recunosc ca sunt stresabila usor dar chiar sunt. Cred ca stilul meu de a fi foarte sensibil, critic si orientat spre detaliu ma face sa fiu asa. Daca mai adaug si ca sunt cam agresiva si competitiva, iese o combinatie magnifica.
Uneori strang din dinti cand ma enerveaza cineva foarte tare, asta in loc sa-i dau o palma. De acuma poate imi schimb tactica, pocnesc ca sa nu scrasnesc. :))
Noaptea port un dispozitiv din plastic numit gutiera noctura. Dimineata ma trezesc cu o senzatie de maxilar strans ca intr-o menghina. Se pare ca libertatea imi este mereu ingradita si stirbita de o alta libertate, tot a mea doar a altei fatete.
Chestia asta m-a facut sa realizez ca am o problema si ca trebuie sa iau viata mai usor, mai 'light'. Nu pot promite, pot doar incerca.
Deja ma cunosc prea bine sa mai spun ca ma pot schimba.

Adonis

Fiecare Adonis se transforma intr-un final intr-un Ares. E ceva ce am observat la aproape 90% din relatiile din jur si nu doar ale mele.
Oare de ce fiecare relatie amoroasa care incepe cu mult entuziasm si fluturasi in stomac se transforma intr-un front de razboi intre sexe?
Fiecare gest de adeziune incepe sa fie vazut ca mijloc de sabotare, de persiflare? Fiecare cerinta ca pe un genocid?
Intotdeauna intentiile mele bune au fost percepute gresit. Ca si cand ele erau gesturi simbolice de a ii inferioriza. Dar asta nu insemna ca nu au profitat cat cuprinde de ele. Se revoltau la inceput, dupa care, hraparet, intindeau mana pentru mai mult.
Multi dintre barbati, mi se pare ca, in ciuda faptului ca sunt ff imaturi indiferent de varsta, au si fost invatati de parinti, si in speta de catre mame, ca ei sunt cei mai grozavi doar prin simpla lor prezenta, chiar daca in realitate unii nu sunt in stare de prea multe. Mereu vor intinde mana ca un copil razgaiat sa primeasca nu sa si dea. Sincer, nu e valabil doar la ei ci si la multe din ele dar momentan discutam despre ei. Cele mai multe relatii sunt cuprinse de o stare de amorteala din cauza certurilor stupide si sisifice pentru suprematie, pentru cine sa fie alpha male. In realitate multi sunt de fapt foarte complexati de tenacitatea si ambitia femeilor, de faptul ca mai in toate relatiile, femeile poarta povara pantalonilor. Ele taie si spanzura, ele decid pentru bunul mers al lucrurilor.
Daca tot multi dintre ei nu sunt in stare sa ia decizii, pentru ca atunci cand demonstrezi ca se poate avea incredere tine si esti responsabil ti se si acorda incredere si anumite responsabilitati, nu vad de ce in loc sa devina combativi nu incearca sa fie constructivi. Dar da, e mai usor sa strici un lucru decat sa-l repari. Necesita multa migala si inteligenta sa construiesti ceva si doar 1 secunda sa strici.
Multa balta la lego!!

Atitudine

Societatea in care traim mi se pare o societate mutilata pana la radacini. Oameni total diferiti, cu deprinderi opuse ajung sa aiba in comun o aceeasi vesnica paranoia. Suferim de paranoia si de sindromul persecutiei. Ni se pare ca cei din jur ne vor doar raul. Pe undeva e adevarat dar si noi reactionam total aiurea. Ne trezim dimineata ne spalam pe dinti, ne mascam speriati ca vom fi judecati pentru cum aratam in realitate, fara cele 15 tone de fond de ten, care ascund pana si cel mai fin rid, dar, care ne dau o senzatie vizuala de faina. Pentru suflet avem alt ingredient special: "bitch shield"-ul. Daca nu propovaduim o atitudine constipata, gretoasa, agresiva, superioara cu cei din jur nu ne simtim bine. Ni se pare ca daca ne purtam asa iesim din anonimat si suntem diferiti, speciali, cu atitudine. Dar oare am ajuns la punctul la care ne e frica sa mai fim naturali? Ne e frica ca nu vom mai fi interesanti daca ne purtam doar decent si simplu? Ne e frica ca in realitate nu avem nimic bun si diferit de oferit? Se pare ca am ajuns sa ne prostituam pentru un pic de atentie. De ce noi si nu voi? Pentru ca probabil si eu sunt la fel.
Cum iesim din acest cerc periculos vicios? Nu stiu, poate pentru inceput doar constientizand.
N-ar fi mai corect sa intelegem prin atitudine respect pentru noi si cei din jur? Initiativa creativa si constructiva?

Anul 2012

Pazeaaaaaaaa vine Apocalipsaaaaaaaaaaaaaaa!!!
Ma amuza noile teorii ale Apocalipsei, care mai degraba sunt teorii ale ApocaLIPSEI.
E foarte interesant cum o sa trecem noi printrun nor denumit "centura fotonica". Mai nou s-a inventat o noua particula, foton in stare statica. Saracu, trebuie sa fie in mod cert supraponderal. Dar de ce lati facut static? Mananca la KFC si Mc? E sedentar? Are probleme cardiovasculare si vergeturi? Medicul lui de familie ce zice?
Come on, daca tot inventati termeni pomposi macar studiati nitel inainte sa va hazardati la elucubratii.

Si mai amuzant e cum ADN-ul nostru va avea 12 spirale. Cred ca mai degraba vroiau sa zica 12 catene. Va dati seama ce dezvoltati am fi? Da eu nu prea imi imaginez cum s-ar lega astea 12 spirale incat macromolecula sa fie si stabila. Cat despre cele 2 catene care exista deja, natura e foarte eficienta mereu. A dat cat sa suporte o infinitate de posibilitati. Da da, doar din 2 catene, si care practic sunt folosite la replicare. De ce 12? Asa ca de ce ne-ar trebui mai multe? Nu intotdeauna mai mult inseama si mai bun! Comparati cati cromozomi au cainii si cati avem noi, oamenii. Surpriza, patrupezii au mai multi.
Sincer, sper ca de stres, prostii sa faca atac de cord atunci, empatic cu teoria in care cred ei atat de mult. Si asa Pamantul e superpopulat.

Barbie, papusa roz

Am cunoscut-o pe Barbie acu multi ani. Prima data cand ne-am vazut a simtit nevoia sa-mi cumpere prietenia cu cadouri, ulterior, in alte episoade, sa-mi faca cinste cu forta, ceva ce nu suport. Nu consider necesar sa raman datoare cuiva nici macar pentru o scobitoare. Un om care te respecta nu va insista.
Pentru inceput am crezut ca e putin complexata si se straduia prea mult. In timp am ajuns sa-mi dau seama ca trata oamenii ca pe niste obiecte cu telecomanda. Nu stia sa respecte timpul altora sau promisiunile facute. Barbie facea favoruri minore ca apoi sa le hiperbolizeze si sa scoata ochii ca nu a fost ajutata, in conditiile in care ea a facut atatea sacrificii si munca silnica.
Timpul trecu si Alba ca Zapada incepea sa se transforme in Mastera: ba mici vorbe aruncate care lasau de inteles ce super femeie e ea, cat de frumosi si bogati sunt iubitii ei, evident ca ai mei nu erau niciodata pe placul ei. In viziunea ei toti erau indragostiti de ea. Chiar si aia care nu o cunosteau, chiar si prietenii mei, chiar si Basescu sau seful de stat din Tanzania.
Nu ezita nici o secunda sa nu-mi atraga atentia cat ma ingrasam, fie vorba doar de 22 de grame sau sa ma priveasca cu pizma daca le slabeam.
Ma distra cum se dadea de sange albastru dar provenea dintr-o familie de parveniti scandalagii care trageau cu dintii pana si de ultimul ban.
Fiecare lucru de-al meu era mai nasol decat al ei, pentru simplul motiv ca ce era al meu era cumparat din banii munciti de mine. Ea nu era in stare sa munceasca nici 2 ore.
Intr-o zi cu soare, Barbie sa compromis singura, aratandu-si factura, ipocrizia si mediatizandu-si sufletul si plamanii lumii intregi. Asa a inceput saga unei mici starlete porno. Nu m-a surprins cand si-a justificat greseala prin multe minciuni imborbodite neverosimil si crosetate penibil.
Jalnic e ca astfel de persoane, cu cat intra in bucluc mai mult sau sunt tratate mai urat de oamenii din jur cu atata cred ca sunt invidiate mai mult. N-au o baza de bun simt si nici viziuni suficient de largi incat sa conceapa ca sunt de rahat si s-au bagat singure pana la gat si ca e cazul sa faca ceva, urgent cu viata lor.
In cazul in care te simti in postura ei, fa ceva constructiv cu viata ta pana nu e prea tarziu.

Cu sau fara...banala scobitoare...

Azi am fost la un botez. Dupa cum bine stiti lumea buna manuieste tacamurile in modul urmator: furculita se tine in mana stanga, iar cutitul in mana dreapta. In general poti dibui persoanele obisnuite din pruncie cu obiceiuri fine, de cele grosolane. Ce ma frapeaza, e ca unii din ei se straduie sa tina cont de anumite conduite omitand, posibil inconstient, ca nu trebuie sa ia imbucaturi mari, sa manance cu gura deschisa sau sa plescaie. Cel mai mult ma distreaza cand diverse dame care se considera high class, top finesse isi scot o scobitoare si incep sa foreze de zor. Din punctul meu de vedere daca esti o lady cu adevarat nu faci asta niciodata. Mie una, acest gest imi produce repulsie. Eu, cu imaginatia mea picturala, deja incep sami imaginez cum scoate (ea, lady) bucatele de carne aproape intrate in putrefactie. Si da, imaginati-va ca apoi trebuie sa-mi continui masa... Daca chiar va respectati dantura mai bine luati o periuta de dinti cu voi, in cazul in care sunteti maniaci ca dintii vostri sa fie mereu curati si netezi, ca un patinoar. Sau daca chiar va mananca in fund, nu ezitati sa va scobiti la wc. Pe bune imi marcati retina.

Mironosita

Sunt satula de diverse mironosite care se prefac ca viata lor e roz dar care ascund tot gunoiul sub pres. Au un stil aparte de a juca teatru. Ele sunt un fel de Maica Tereza, si le recunosti cu usurinta ca mereu sar in ajutorul vreunui caine comunitar privat de hrana, mereu arunca cate un cliseu legat de Dumnezeu, iar in netzarmurita lor binecuvantare mereu dau bani cersetorilor tigani in loc sa-si plateasca datoriile. Relatia lor e relatia perfecta si iti invoca exemple despre cum au procedat ele intr-o anumita situatie cvasisimilara cu a ta si subliminal au 2 scopuri, unu sa-ti arate cum cad in orice situatie in picioare, evident in antiteza cu tine, si in acelasi timp cum te si pot sfatui, 2 la pret de una. Probabil categoria asta de pupeze nu are creierul spalat de la grasimea de caine din rujul strident sau de culoarea gretoasa de bronz de la salon sau poate de la acrilul de pe unghiile perfecte, cum il au pitzipoancele. Categoria asta e o categorie speciala de femei, provenind dintr-un mediu intelectual. Se vor a fi titrate, vor sa para ca au lectura unor carti de dezvoltare personala, analiza tranzactionala sau alte aberatii psihologice. Se cred guru in diverse domenii dar emit si speculeaza idei preluate si cel mult prelucrate de la altii. Se vor a fi femei de mare clasa dar ajung sa aiba foarte multe in comun cu niste pitzipoance de duzina. Le recunosti ca mereu te vor copia si se vor exprima in anumite clisee peste care nu pot trece caci nu au pic de spontaneitate. In timp ce pitzipoanca normala iti lasa doar o senzatie de greata vizuala, mironositele sunt mult mai periculoase in momentul in care ajungi sa interactionezi mai profund cu ele. Multe din ele au o agenda neagra pe care vor so indeplineasca si nu, nu se numeste altruism. Sunt genul de persoane care te vor suna sa te intrebe de sanatate si apoi vor intreba brusc si grav daca vrei sa achizitionezi vreo comanda Avon. Daca iti vor face vreun mic favor, vor considera ca ti-au schimbat viata in mod dramatic si ca le esti indatorata pana peste cap, tu si pana la 17 generatii de stranepoti. Nu vor ezita sa apeleze la tine, o vor face sub orice pretext, scotandu-ti ochii ca te-au ajutat in anul 1977 toamna.

Despre un peste in acvariu

M-am decis ca este timpul sa scriu despre mine. Sa astern in scris ideile si ceea ce simt, poate voi deveni mai hotarata si mai organizata. Am ajuns sa am cosmaruri si cred ca metoda cea mai buna este de a "refula" si de a exterioriza complet experientele prin care trec. Nu stiu daca va avea efect terapeutic dar cine stie...poate asa descopar ceva nou despre mine.
Sunt in zodia peste: autoritara, pe cat sunt de nehotarata pe atat sunt de directa in a imi exprima opiniile care uneori produc leziuni celor din jur in special celor apropiati. Am un stil aparte de a scoate cei mai rau in oameni pentru ca sunt dificila si greu de multumit si in cazul asta am rabdarea necesara sa analizez sisific orice gest cat de mic si sa-l intorc pe toate partile de parca ar fi un blat de pizza. Iar asta vine la mine natural fara sa fac vreo fortare. Viata mea e ca o balanta, traiesc la extreme, si nu, nu ma refer la sporturi extreme ci la valente si emotii diferite. Si sincer cred ca doar asa pot simti ca traiesc, altfel indubitabil m-as plictisi. Pe undeva toti simtim nevoia de fi trasi ori spre tumultul luminii ori spre tenebrele intunericului.
Cu cat sunt mai greu de multumit cu mine insami si nu numai...cu atat incerc sa fiu mai putin pretentioasa si mai toleranta cu calitatea oamenilor care se perinda in jurul meu, probabil pe undeva incerc sa compensez. Iar aici ma refer la amici. Imi place sa socializez si interactionez cu diverse tipologii umane din diverse medii sociale. Uneori ma simt un magnet pentru o categorie mai proasta. Pe de o parte am un scop interesat: acela ca ei ma tin mereu in tensiune, la foc aprins si in garda, pe de alta parte subconstient cred ca simt nevoia sa-i si ajut, sa simt ca o particica din ei a fost datorata mie si mi-am adus contributia la univers printr-un pas mic. Intr-un final ajung dezamagita sa-mi vad "creatiile" cum abandoneaza, devin nerecunoscatoare sau se razvratesc impotriva mea. Pe undeva ii inteleg, adevarul nu e niciodata frumos, iar ei la inceput doresc sa parvina dar pe undeva incep treptat sa-si realizeze nivelul si sa se complexeze. Dar isi revin repede la ceea ce faceau inainte: sa obtina tot fara scrupule.