Societatea in care traim mi se pare o societate mutilata pana la radacini. Oameni total diferiti, cu deprinderi opuse ajung sa aiba in comun o aceeasi vesnica paranoia. Suferim de paranoia si de sindromul persecutiei. Ni se pare ca cei din jur ne vor doar raul. Pe undeva e adevarat dar si noi reactionam total aiurea. Ne trezim dimineata ne spalam pe dinti, ne mascam speriati ca vom fi judecati pentru cum aratam in realitate, fara cele 15 tone de fond de ten, care ascund pana si cel mai fin rid, dar, care ne dau o senzatie vizuala de faina. Pentru suflet avem alt ingredient special: "bitch shield"-ul. Daca nu propovaduim o atitudine constipata, gretoasa, agresiva, superioara cu cei din jur nu ne simtim bine. Ni se pare ca daca ne purtam asa iesim din anonimat si suntem diferiti, speciali, cu atitudine. Dar oare am ajuns la punctul la care ne e frica sa mai fim naturali? Ne e frica ca nu vom mai fi interesanti daca ne purtam doar decent si simplu? Ne e frica ca in realitate nu avem nimic bun si diferit de oferit? Se pare ca am ajuns sa ne prostituam pentru un pic de atentie. De ce noi si nu voi? Pentru ca probabil si eu sunt la fel.
Cum iesim din acest cerc periculos vicios? Nu stiu, poate pentru inceput doar constientizand.
N-ar fi mai corect sa intelegem prin atitudine respect pentru noi si cei din jur? Initiativa creativa si constructiva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu