Prietenii vechi, uitati, devin noi

Cele mai frumoase momente in viata se intampla cand nu te astepti. Ca aseara, in timp ce-mi savuram limonada cu capsuni, m-au sunat niste fosti colegi de generala sa ne vedem. Ei deja erau la o terasa in parcul tineretului. Cativa se intalnisera pur intamplator. Intr-un final ne-am strans 7: eu, Dana, Lili, Andreea , Catalina, Laura si Octavian. Pe cativa nu ii mai vazusem de 14 ani. A fost interesant sa-i vad maturizati, cu dileme tipice adultilor. Ne-am amuzat pe seama colegilor mai ciudati si bucurat de realizarile celorlalti. Ma bucur ca ne-am simtit foarte confortabil impreuna si chiar daca in scoala eram foarte diferiti, acuma am realizat ca puteam vorbi despre orice si ca nu degeaba am terminat aceeasi scoala. Ceva tot aveam in comun care sa functioneze ca un liant. Unii dintre noi poate nici nu ne placeam dar se pare ca timpul schimba raporturile umane in moduri transante.
Am stablit ca ne vom reintalni in iunie. Astept cu nerabdare, poate ne strangem mai multi.

Idealizarea din umbra

Am perceput, in jurul meu, forme diferite si ciudate ale iubirii "neimplinite". M-a inspirat drama unei prietene in a scrie acest post.
Idealizarea din umbra...
De cate ori nu v-ati indragostit de o persoana pe care doar o vedeti dar aceasta parca nici nu stie de existenta voastra?
Unii o mai numesc "puppy love", pentru ca este o iubire de "catelus", foarte naiva, copilaroasa, inocenta pe care doar un copil ar putea-o avea.
Multi o experimenteaza in scoala primara sau liceu, altii si mult mai tarziu, ca pe un simbol ar rebeliunii impotriva maturitatii. Iubesti doar o aparenta nu o persoana reala cu defecte si calitati, iubesti un "obiect" fara sentimente, atitudini si reactii. Iubesti o imagine perfecta pe care tot tu o elaborezi. Iubesti ceea ce vrei tu sa iubesti. Iubesti un ideal, o icoana. Te iubesti de fapt pe tine, caci propagi o imagine a ta, o viziune a ta despre cum ar trebui sa fie cel de langa. Iubesti narcisismul tau si modul in care te face sa te simti. Iti iubesti propria disperare si ego-ul.
Aceasta idealizare vine ca un refuz al realitatii si a acceptarii ei. Se acutizeaza din cauza unei lipse, a unui gol, a complexelor dar si al confortului pe care ti-l da faptul ca ramai in umbra, ascuns. Construiesti un zid ca sa te apere de suferinta. Dar asta nu te face sa suferi mai putin in momentul in care te lovesti de realitate.
Te stradui in orice mod sa fii vazut, observat, incepi sa darami zidul ce l-ai construit in trecut, pentru a folosi caramizile pentru un pod. Treptat iubirea se transforma in obsesie, ce devine mai mare cu cat "obiectul" dorintelor tale se indeparteaza mai mult. E in natura umana sa doreasca ceea ce nu poate avea.

Dumnezeu e un fractal

Lumea noastra este dominata de fractali, asta ca sa folosim un termen geometric. Ca sa spunem mai neaos, lumea noastra e dominata de Univers in Univers, de "ou" in "ou".
Universul nostru e format din galaxii care se aseamana foarte mult cu simularea grafica a unor fractali.
In Caleea Lactee gasim si sistemul nostru solar, format din planete care se invartesc in jurul soarelui, la fel cum si electronii pulseaza in atom in jurul nucleului pe o orbita circulara. De la mare la mic, totul tinde sa fie la fel. Chiar si relatiile sociale sunt similare unui fractal. Doi oameni se intalnesc si ajung sa aiba un copil, care mai departe ajunge sa cunoasca si el pe cineva, si uite ca asa avem un arbore genealogic, un fractal. Avem plaje, avem brocoli, avem nebuloase, avem arbori, avem ferigi, avem raze de soare...
Se zice ca Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea lui. Probabil si Dumnezeul nostru e un Dumnezeu mai mic, "sclav" pe plantatia si in templele unui Dumnezeu mai mare, caruia sa i se subordoneze.

Autodidact

Sau cum sa-ti invingi teama de unul singur in ritmul tau...

Am fost un copil crescut cu destul de multe restrictii si o anumita disciplina. De aia, probabil, in copilarie eram o fetita foarte timida, pentru ca imi era teama sa nu fiu mustrata daca exploram ceva ce nu este permis. Pe de-o parte, nu mi-a fost infranata libertatea creativa ci doar am fost crescuta conform unor percepte sociale si morale "militaresti". Astfel mi-a fost inoculat un puternic control de sine, cu care ma mandresc la nivel olimpic national si international. :))
Cand m-am maturizat, treptat, mi-am dat seama ca imi era teama de diverse lucruri si un pic si de oameni. Cand m-am angajat prima data imi era rusine si sa sun de teama "ridicolului", de a nu ma face de ras.
Imi era frica sa merg singura oriunde, chiar si la 5 m. Trebuia sa merg cu parintii mei sau diverse persoane.
In timp am inceput treptat sa-mi asum anumite frici si sa trec gradual, in ritmul meu peste ele, fara sa ma fortez. Am lasat totul sa "curga".
Am inceput sa-mi infran teama de a merge cu cineva si am inceput sa ma obisnuiesc sa ma descurc sigura, sa fac scoala de soferi singura, sa conduc singura, sa merg la sala sau la piscina singura.
Tot ce-am realizat la fel, a fost in stil autodidact, la momente cheie impuse de mine.
Am terminat o facultate de profil informatic. In timpul cursurilor, la inceput aveam mari dificultati in a invata programarea calculatoarelor, pana m-am automobilizat si am invatat singura limbajul C++. Tot la fel, de una singura incepusem sa citesc despre html, php si alte dracii, care mi-au fost utile ulterior.
Tot singura m-am apucat sa-mi consolidez informatiile invatate la engleza sau spaniola sa fac compuneri si exercitii, casete cu cuvinte inregistrate pe reportofon ca apoi sa le ascult si sa fie retinute in subconstient chiar daca eu faceam altceva in timpul ala.
Ieri mi-am cumparat ochelari subacvatici pentru bazin. De mult nu mai reusisem sa inot tinand total capul in apa. Odata cu varsta creste si instinctul de conservare. Cand eram mica puteam fara nici o dificultate. Intr-un final am reusit azi si sunt foarte incantata.
Asa ca acum, daca mai apare vreo teama, astept o situatie care sa "curga" inspre mine si s-o neutralizeze. Pasi mici, senzatii noi dar inlantuite, o schimbare mica azi induce altele mai mari maine, si te trezesti pe nesimtite ca te duc la un punct total diferit de cel din care ai pornit.
Asa ca acuma ma simt mai libera ca niciodata, pentru ca stiu cum e sa traiesti si cu restrictii si fara, cu frici sau fara si cum sa trec peste ele. Maturizarea implica elaborarea setului tau de reguli nescrise conform carora sa traiesti.

Viata ca o piesa de teatru

Pentru ca toti suntem niste "figuranti"..:)) sau cel putin asa se spune despre mine..
Pe zi ce trece vad mai multi oameni care traiesc in negare si care nu constientizeaza sau care pozeaza ca ei nu au probleme.
Cei mai multi cred ca joaca rolul principal intr-o comedie dar se inseala amarnic. Realitatea e ca joaca un rol secundar in propria tragedie. Dar e greu sa vezi padurea de copaci. Vad pe strada diversi obezi care se cred supli, diversi alcoolici care nu considera ca au o problema, diversi credinciosi care isi bat acasa nevestele, diversi prosti care nici prin ruptul capului nu constientizeaza ca sunt prosti, ba din contra sunt foarte fuduli si se cred inteligenti.
Oamenii, cu cat sunt mai jalnici, cu atat sunt mai in negare si li se pare ca ei sunt centrul universului.
Uneori incepi sa te intrebi..oare nu sunt si eu la fel ca ei?
De unde sa avem termen de comparatie?
Cum stiu ca nu sunt si eu unul ca ei din moment ca viata asta e atat de distorsionata de perceptii relativiste?
Am stat si-am rumegat si-am ajuns la o singura concluzie: atata timp cat am un dubiu, cat de mic, si-mi pun aceste intrebari nu am cum sa fiu proasta. Prostii sunt cei foarte siguri pe ei. Deci prin excluziune...ajung la concluzia asta. Totusi nici logica asta nu e ceva absolut asa ca raman sa orbehai prin intuneric.
E stupid sa crezi ca universul se rezuma "de aici pana aici" si ca nu mai exista nimic dincolo de limitele pe care le vezi tu conform unor simturi si sabloane.
Noi vedem in culori cand in realitate nici nu exista asa ceva. Obiectele emana radiatii de frecventa diferita pe care ochiul le interpreteaza drept culori.
Lumina stelelor se refracta prin atmosfera asa ca, orice corp luminos de pe cer este vazut cu o eroare de 5 grade.
Deci de unde stii ca marul pe care-l vezi tu rosu chiar e rosu? Daltonistii il vad gri. Sunt ei cumva "datele aberante" ale statisticii? Nu, nici ei nici noi nu suntem defecte ale naturii suntem doar reprezentari diferite. Asa ca, de unde stii ce e real si ce nu? Ce e bun si ce e rau, intr-un univers in care in orice rau exista si un pic de bine si in orice bine exista si un pic de rau. Avem darul de a trai undeva unde nu exista numai culori ci si nuante, ca sa fie totul cat mai complex, o "supa" complicata si elaborata.

Venus versus Marte

Pentru mine diferentele intre femei si barbati sunt destul de clare si simple. Hai sa facem o analogie cu fizica. Da da, materia aia pe care am invatat-o in generala si la care ne prindeau profii mereu in offside.
Pai bun, sa incepem...
Femeia se compara cu bila pe o suprafata concava. Bila poseda energie minima si e "ascunsa" in cavitate. La fel si femeia, e mai sensibila, introvertita, mai discreta. Bila are mereu energie minima si ca sa iasa dintr-o anumita stare trebuie sa primeasca energie cinetica. La fel sunt si Evele. Bila ajunge la un punct de echilibru intr-un punct, de regula in extremitatea cavitatii. Asa sunt si femeile, constante.
Barbatul se compara cu bila pe o suprafata convexa. Bila incepe sa se rostogoleasca din varf intr-o parte sau alta a "dealului". Asa sunt si barbatii, hoinaresc mult pana sa-si gaseasca punctul de echilibru. Ei pornesc din "deal", ostentativ, deci sunt extrovertiti. Bila in punctul de sus are energie cinetica maxima.
Concluziile? Le trageti voi...

Well behaved women rarely make history

Citeam de curand statusul unei colege (cel din titlu) si ma gandeam cata esenta sta ascunsa in aceasta metafora.
A apus de mult vremea femeii cu silueta de clepsidra, cu super maniere si care emana finete si delicatete.
Acu se poarta fashionista aka femeia sfrijita imbracata de firma, obligat Dior sau Chanel, cu ochelari de soare gen bondar, care sa ii acopere aproximativ sapte optimi din fata si inca putin, si care trage de fiare. Mai nou, nu se mai poarta punerea in evidenta a taliei, ceva simbolic feminin, nu nu, acuma se poarta jeansii cu talie joasa, masculini, care scot in evidenta ori suncile in cazul plinutelor ori o talie foarte dreapta in cazul silfidelor.
La fel si atitudinea femeilor din ziua de azi, toate, foarte agresive, sexuale si care degaja abordabilitate deranjanta, promiscuitate si vulgaritate. Unele chiar nu-si dau seama ca devin foarte masculine asa.
Dar pe de-o parte inteleg, femeile cu bun simt raman in umbra si in anonimat, iar cele fara scrupule si vertebre(a se citi coaste), cu mai multe defecte decat prima categorie, ajung sa scrie istorie.
Noi suntem vinovati pentru valorile pe care le cultivam la copiii nostri.
"Da fetita mea, cand o sa fii mare o sa fii precum Monica Columbeanu", adica o fufa frumoasa dar foarte proasta si pe cat de proasta cu si mai mult tupeu provincial.
"Da baiatul meu o sa fii precum Mutu", adica o sa-ti faci praf mingea de fotbal si o s-o si tragi pe nas in timp ce te destrabalezi prin cluburi si bodegi.
N-am auzit pe nimeni zicand "copilul meu tu o sa fii ca Noica sau ca Maica Tereza" :))
Sincer nici nu ma astept. Si nici nu ar fi fun. O lume plina de oameni intelectuali si normali. Eu de cine as mai rade? tz tz tz

Sange albastru

De curand imi cautam o fosta colega de generala. Am gasit-o pana la urma. Facea figuratie prin ziarele de scandal. Am fost socata s-o vad pozand foarte dezinhibata. Probabil sarmana alunecase pe-o banana si ii cazuse sutienul. NU e vina ei, soarta a fost fatarnica.
Fatuca isi facea reclama intr-un tabloid de scandal. In articol pretindeau ca ar fi "flituit" un cantaret destul de in voga in Romania (pentru publicul comercial) si care ar fi insistat mult sa-i vada nurii.
Individa lucreaza la un ONG pentru welfare-ul patrupedelor care cel mai probabil e o mare escrocherie . O adevarata iubitoare de animale!! Articolul era inclinat in a ii aduce notorietate.
Dar si mai mult se pretinde ca ar fi nepoata unui print roman si ca e de vita nobila. Gurile rele spun ca de fapt ai ei erau niste muritori de rand (ca sa nu zic de foame) care faceau contrabanda cu tigari. Vai, cat sange albastru!!
Penibil cum se compromit unii pentru bani.

Micul siren

De vreo 2 saptamani merg la piscina, unde chiar imi place nespus de mult. Azi in schimb am dat peste un episod total neplacut. Vine si un grasan cu plodul. Plodul face instructaj cu o gagica foarte draguta. Ta-su vine la piscina chipurile sa inoate, practic vine sa atraga atentia tuturor inotand ca un hipopotam si sa se holbeze ca un super libidinos "care este" la toate gagicile care se perinda pe acolo. Si evident ca se uita de parca le-ar absorbi intr-o alta dimensiune. O compatimesc pe nevasta-sa cu toate ca intuiesc ca e si ea un kraken, da unu mai mic. In afara faptului ca "MICUL" siren, plescaie apa incat ii uda pe toti in jur, una dintre fetele cu care m-am imprietenit a spus ca i s-a parut ca nevertebratul a urinat in piscina si ca ieseau bule de aer din zonele lui extreme. :))
Traiasca taranimea din Romania. Din cauza celor ca voi nu evoluam. Inchin un pahar de verde de Paris pentru voi, pe care evident tot voi sa-l beti.

Protest antimanelisti

M-am gandit sa fac un mic protest metaforic antimanelisti. Deja il aplic de vreo 2 saptamani. Cand mai vad cate un meltean prost la semafor cu vreo masina bavareza sau spaniola clasa lux, cu maneaua data tare ca sa le observe toata plebea sarantoaca dintii din aur, crucile din platina, tricourile mulate pe burdihanele imbuibate, ochelarii de soare D&G purtati noaptea deschid si eu geamurile si dau drumul la muzica simfonica. Evident sa le eclipsez lor muzica. Pe guta coada de maimuta...Hahahah mie mi se pare funny.

Dependente

De curand stateam si-mi analizam viata si mi-am dat seama ca nu sunt dependenta de nimic. Si asta e o veste buna, pentru mine cel putin. Sau de ce sunt dependenta e irelevant.
Nu sunt dependenta de tigari. Nu trebuie sa parchez in mijlocul intersectiei, in timp ce ceilalti ma vor claxona de zor, ca sa ma duc la buticul din colt sa-mi cumpar tigarile preferate.
Nu sunt dependenta de junk food. Nu incep la ore nocturne sa ma plang ca mi-e dor de Cripy Strips sau Big Mac.
Nu sunt dependenta de prietenii mei. Mereu ies cand am chef si cu cine am chef.
Nu sunt dependenta de iubiti. Imi place afectiunea lor da ma pot oricand priva de ea sau mai bine zis de ei.
Nu sunt dependenta de parintii mei. Poate chiar incerc sa scap de ei din cand in cand.
Nu mai sunt dependenta de tara asta care a inceput sa ma inscarbeasca incepand cu clasa politica care ia decizii cat se poate de idioate si terminand cu manelistii de pe strada cu burti fenomenal de mari si cu cruci de 15 kg la gat care asculta muzica tare la semafor.
Am invata sa spun NU la orice. Pana si la inghetata.
Am ajuns la concluzia ca e cel mai bine sa fii asa. Lucrurile de care esti atasat sau legat te trag mereu inapoi sau te tin pe loc. Multi oameni spun ca viciile si dependentele te fac mai uman. Eu una cred ca astea sunt doar scuzele unor oameni slabi. Oameni care n-au invatat inca logica booleana si ca orice situatie are mai multe fete.
Inainte eram mereu legata de cate ceva sau de cineva. Eram dependenta de societate. Simteam ca nu pot face vreun pas mai mare ca ii voi afecta pe cei din jur. Acuma pur si simplu nu ma mai intereseaza. Inainte ma chinuiam sa par si sa fiu perfecta. Acuma nu ma mai intereseaza daca ceea ce spun sau fac lezeaza in vreun fel oamenii din jurul meu, fie ei prieteni sau doar cunostinte. Am decis sa spun mereu adevarul si cui nu-i convine sa fie sanatos. Cum eu pot trai foarte bine si linistita fara oricare din prietenii mei asa si ei pot trai fara mine. Orice om e dispensabil pana la urma, oricat am spera noi sa fim speciali. Unii oameni vin, altii pleaca, important e sa interactionez mereu, ceea ce oricum se intampla invariabil. Oricum la ce populatie a ajuns sa aiba Globul te poti duce si-n Groapa Marianelor si tot dai peste cineva.

Chei Oan

Am fost ieri la K1. A fost pentru prima data cand mergeam la un spectacol de lupte. Organizatorii au amenajat o locatie cam improvizata pe langa Barbu Vacarescu. In prima faza luptele imi pareau regizate, iar sangele parea fals. In ultima faza cand a trecut unul dintre “gladiatori” pe langa mine mi-am dat seama ce rana adanca avea si ca nu era nimic simulat. Se bateau pe bune. A fost amuzant; o astfel de experienta te umple de adrenalina.
Nu mi se par totusi sportivi ci mai mult batausi, la o adica nu degeaba a fost supranumit sportul inventat de japonezi pentru “toti”. Luptele mi s-au parut cam rudimentare si lipsite de tactici elaborate. Forta bruta, agilitatea si atentia erau cele care primau in succesul castigatorului. Am vazut cum arata un obraz brazdat de o rana adanca in urma unui pumn centrat bine, ce urma lasa un picior pe spinare sau chiar formatiuni ciudate similare cu varicele datorate loviturilor puternice.
Ma distrau pitipoancele obosite si chinuite angajate sa anime atmosfera dintre runde si pentru a conduce in ring sportivii.
Dupa 6 lupte a venit ploaia si a trebuit sa plecam toti sa ne adapostim undeva de frica traznetelor.Am ajuns acasa fleasca de la ploaie, dupa o intreaga aventura de a-mi duce prietenii acasa. A fost amuzant. Sincer ma plictisisem de monotonie.

Vama Veche

Anul asta de 1 Mai muncitoresc am fost la Vama Veche. Ceva ce nu as fi crezut vreodata. But never say never. A fost o decizie spontana luata vineri seara la insistentele unor prieteni. Am avut parte de mult condus, cam vreo 600 de km dus-intors. In Vama vremea a fost buna, foarte insorit, dar doar ziua. Noaptea am avut o mare surpriza mai ales ca nu am mai gasit cazare, a trebuit sa dorm in masina. In ciuda faptului ca imi ador masina enorm aceasta mica reuniune nocturna nu a fost pe placul meu. Mult prea frig. Eram imbracata in plovar, bluza de trening, geaca,imprumutasem caciula lui jorj si pe deasupra gluga de la geaca, invelita cu o patura mai veche si tot imi clantaneau dintii de frig. Am dormit pe bancheta din spate. Altii isi aduc aminte cum au facut sex pe bancheta din spate, eu voi avea amintiri mai iernatice, cum am degerat. :))
Atmosfera in Vama era cat se poate de tipica vestului salbatic. Baruri si bodegi jegoase pline cu rockarasi imbracati in piele neagra, din cap pana-n picioare cu priviri tulburi. Noaptea am apreciat siluetele care urinau in mare. Am mancat la impinge-tava, piure de cartofi si pulpe de pui. Am baut salitos mojito si am dansat pe plaja. Ne-am perindat din terasa in terasa, am vazut cum se pune un cort. Atmosfera a fost picantata de gasca de nebuni cu care am fost: Lelia& Jorj, Ultraflanel si Fuf, oameni de baza. Glumele la ordinea zilei: cele despre atacul hunilor si hemoroizii interni ai lui Fuf. :>ce pot sa zic...deconectant...si amuzant. Nu voi uita prea curand.