Pentru ca toti suntem niste "figuranti"..:)) sau cel putin asa se spune despre mine..
Pe zi ce trece vad mai multi oameni care traiesc in negare si care nu constientizeaza sau care pozeaza ca ei nu au probleme.
Cei mai multi cred ca joaca rolul principal intr-o comedie dar se inseala amarnic. Realitatea e ca joaca un rol secundar in propria tragedie. Dar e greu sa vezi padurea de copaci. Vad pe strada diversi obezi care se cred supli, diversi alcoolici care nu considera ca au o problema, diversi credinciosi care isi bat acasa nevestele, diversi prosti care nici prin ruptul capului nu constientizeaza ca sunt prosti, ba din contra sunt foarte fuduli si se cred inteligenti.
Oamenii, cu cat sunt mai jalnici, cu atat sunt mai in negare si li se pare ca ei sunt centrul universului.
Uneori incepi sa te intrebi..oare nu sunt si eu la fel ca ei?
De unde sa avem termen de comparatie?
Cum stiu ca nu sunt si eu unul ca ei din moment ca viata asta e atat de distorsionata de perceptii relativiste?
Am stat si-am rumegat si-am ajuns la o singura concluzie: atata timp cat am un dubiu, cat de mic, si-mi pun aceste intrebari nu am cum sa fiu proasta. Prostii sunt cei foarte siguri pe ei. Deci prin excluziune...ajung la concluzia asta. Totusi nici logica asta nu e ceva absolut asa ca raman sa orbehai prin intuneric.
E stupid sa crezi ca universul se rezuma "de aici pana aici" si ca nu mai exista nimic dincolo de limitele pe care le vezi tu conform unor simturi si sabloane.
Noi vedem in culori cand in realitate nici nu exista asa ceva. Obiectele emana radiatii de frecventa diferita pe care ochiul le interpreteaza drept culori.
Lumina stelelor se refracta prin atmosfera asa ca, orice corp luminos de pe cer este vazut cu o eroare de 5 grade.
Deci de unde stii ca marul pe care-l vezi tu rosu chiar e rosu? Daltonistii il vad gri. Sunt ei cumva "datele aberante" ale statisticii? Nu, nici ei nici noi nu suntem defecte ale naturii suntem doar reprezentari diferite. Asa ca, de unde stii ce e real si ce nu? Ce e bun si ce e rau, intr-un univers in care in orice rau exista si un pic de bine si in orice bine exista si un pic de rau. Avem darul de a trai undeva unde nu exista numai culori ci si nuante, ca sa fie totul cat mai complex, o "supa" complicata si elaborata.
'Prostii sunt cei foarte siguri pe ei'....nu pot sa ma abtin si sa nu te contrazic!
RăspundețiȘtergereSa stii ce vrei si sa stii ca totul e posibil, asta te include in categoria mai sus mentionata???
Pt Ani:
RăspundețiȘtergereNu, "Sa stii ce vrei si sa stii ca totul e posibil" te include in categoria optimistilor.
Eu ma refer la faptul ca e bine sa fii sigur pe tine dar in proportie de 99%. E bine sa lasi acolo o portita de 1%, procentul intrebarilor si circumspectiei (Oare fac bine ce fac?)
De ce? Pentru ca mereu suntem sub incidenta perfectionarii. Ma rog, depinde acuma si ce vrei de la viata, daca vrei sa "evoluezi". Ne nastem fara nici o informatie si incepem sa acumulam ca un "burete", asa ca, nu le putem sti pe toate de la inceput. Dar in timp ne ajustam. Nu tot timpul ce pare bine pe moment e si bine pe termen lung. N-ai vazut pana acuma oameni care isi doresc ceva de la viata dar acel lucru le face rau?
Omul prost vede un singur drum, omul inteligent vede rascrucea de drumuri si de posibilitati.
Inteligent inseamna sa stii sa te adaptezi la situatii, e ceva specific fiintelor vii. Sa primesti niste stimuli exteriori si sa inveti in timp sa previzionezi anumite evenimente prin incercari continue. Daca tu nu lasi acel mic procent, fie el si 0.000000000000001% si mereu esti foarte sigur pe tine, cum mai stii sa te ajustezi?
Si mai mult daca esti mult prea sigur pe tine, nu vei accepta niciodata critica. Nu tot timpul oamenii sunt bine intentionati dar uneori critica e constructiva si s-ar putea sa te edifice si sa spuna ceva pertinent care ar putea sa te ajute. Cel mai mare curaj de care poate da dovada un om e sa constientizeze ceea ce e si sa se accepte. E primul pas spre schimbare. Si ajungem din nou la ce ziceam mai sus inteligenta- adaptare.
Nu sesizasem ca tu faceai referire la limita maxima a certitudinii; acum am inteles, si da, acea siguranta absoluta vine din limitare!
RăspundețiȘtergereSi totusi nu as spune optimism, ci doar realism!